Somnul ratiunii ( Editura: Eikon, Autor: Dumitru Constantin Dulcan ISBN 9786067110050 )

Somnul ratiunii pare sa fie tot mai coplesitor in lumea moderna. Dar, in timp ce lumina ratiunii este sursa a vietii si a armoniei, somnul sau nu poate naste decat monstri...
Doctorul Dumitru Constantin-Dulcan revine cu o noua lucrare, SOMNUL RATIUNII, in care se afla reunite cateva eseuri si microbiografii scrise cu talentul cu care ne-a obisnuit. In ciuda titlului, nu este vorba de reverii sau rataciri fanteziste, ci de o lucrare lucida, in care sunt abordate cu competenta si curaj unele teme extrem de actuale, care se situeaza la confluentele dintre stiinta, arta, filosofie si chiar teologie. Evident, nu este vorba de o prezentare sistematica, ci de un discurs liber, fara constrangeri, cu numeroase paranteze, pe care autorul il ofera cititorului. Acesta va gasi in paginile cartii mai putine date si mai multe reflectii si comentarii, care-l vor plimba prin numeroase subspatii ale culturii.
SOMNUL RATIUNII este o carte antropocentrista; de aceea si incepe cu o pagina remarcabila, in care isi manifesta atitudinea fata de ambivalenta umana. Antropologia autorului nu idealizeaza fiinta umana, ale carei laturi negative il intriga. Aceasta insa nu-l duce la o atitudine negativa fata de om, asa cum au incercat unii gnostici.
Viziunea sa pozitiva despre fiinta umana il duce in mod logic la acceptarea ( si nu culpabilizarea ) sexualitatii, care este privita cu admiratie, ca una dintre tainele creatiunii, si careia ii confera conotatii magice si chiar un anumit grad de sacralitate, care ne aminteste de Cantarea Cantarilor, de un el Arabi si, mai recent, de unele reflectii ale lui Evdokimov.
Din paginile cartii rezulta insa ca secretul fiintei umane, posibilitatile perfectionarii si eliberarii ei de sub presiunea factorilor nocivi care o apasa nu pot fi in imanent, ci numai in transcendent. De aceea, autorul isi incheie cartea cu un fel de confesiune, in care isi exprima orientarea dualista si increderea in miracol, citind insa autori mai aproape de o spiritualitate apocrifica, decat de una canonica.
Este interesant ca autorul, remarcabil om de stiinta si cugetator, incearca sa inteleaga unele antinomii aparente intre stiinta si cosmologia sa sacralizata si proneatorie. In acest spirit prezinta probleme delicate, ca cea a constiintei ( constientei ), a geneticii, a determinismului si hazardului, a cauzelor finale ( teleologice ), a unei eventuale inteligente cosmice.
In cu totul alta ordine de idei, autorul face o prezentare a epilepsiei, asa-numitul morbus -sacer, abordand relatia cu potentialul creator. Ca o completare, trece in revista cateva personalitati istorice reale care au prezentat simptome din seria epilepsiei. Este extrem de interesanta opinia personala a autorului privind asa-zisele crize de epilepsie ale geniilor.
Tot in aceasta carte, cititorul va gasi trei micro-biografii ale unor personalitati marcante din medicina romaneasca: Vlad Voiculescu, Petre Branzei si Stefan Odobleja, completate cu o analiza interesanta a bolii lui Eminescu.
La sfarsitul cartii - doua interviuri ale autorului cu scriitorul Al. Vaduva ne reda o adevarata profesiune de credinta, ce reflecta personalitatea complexa si framantata a doctorului Dumitru Constantin-Dulcan.
Aceasta carte completeaza fericit pe cea despre Inteligenta Materiei, in care autorul s-a afirmat in cultura noastra contemporana.

RECENZII