Testamentele lui Iisus (Editura: Lambodar, Autor: Jakon Boehme ISBN 978-606-95844-8-4)

Modul în care este necesar ca Testamentele lui Cristos să fie înțelese la modul fundamental; care este participarea adecvată la ele și cum să fie ele asimilate. O oglindă pentru învățător și ascultător

Cititorule creștin și iubitor, această cărticică despre Testamentele lui Cristos, în aceste timpuri actuale, când omul se preocupă numai de opiniile dezbinătoare, este necesar să fie luată în considerare cu mare atenție. Oamenii s-au îndepărtat cu totul de la înțelegerea corectă și consideră că susținerea Testamentelor lui Cristos trebuie făcută cu sabia și cu disputa.

Nu este necesară nicio dispută cu privire la aceasta, ci doar căința cea mai sinceră a omului plin de credință, care înțelege această disciplină (instituire) a Testamentelor și participă la Puterea lui Cristos; toate acestea sunt însă nebunie pentru omul obișnuit, care nu le poate înțelege. „Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.” (1 Corinteni 2: 14)

Adevărata înțelegere este însoțită de o sinceritate absolută, care nu este înțeleasă de rațiunea umană, și în realitate de nicio ființă umană obișnuită, ci doar atunci când Duhul lui Cristos îi deschide inima ca să o poată vedea și cuprinde.

Testamentele lui Cristos sunt pentru rațiune o carte închisă, lipsită de lumina dumnezeiască, însă pentru copiii lui Cristos sunt o carte deschisă. Testamentele lui Cristos sunt o măsură a Legământului ferm și veșnic al lui Dumnezeu, prin care Dumnezeu l-a primit din nou pe om în Har, după acea cumplită dezertare, și l-a pecetluit cu revărsarea iubirii Sale, cu sângele și moartea Sa, pentru ca noi să credem în Cuvântul și făgăduința Sa, pe care El ni le-a revelat în Sfânta Scriptură despre Fiul Său, cu răscumpărarea din păcat, așa cum a fost declarată dinainte de către profeți.

Cuvântul lui Dumnezeu reprezintă revărsarea Iubirii Sale, care a venit în lumea noastră întrupându-Se (cu sânge și carne), asumându-Și suflet uman, și a stabilit acest Legământ veșnic prin sângele și moartea Sa. Astfel El oferă acest Legământ credincioșilor Săi ca pe o făgăduință, făcând ca ei să devină mlădițe pe vița cărnii și sângelui Său. Astfel, ei devin întruchipări ale lui Dumnezeu, copiii Săi drepți, în care El Însuși va locui în carne și sânge, prin această făgăduință testamentară; pentru ca ei să se roage Tatălui cu siguranța plină de bucurie, cu adevărata smerenie, în Numele Fiului Său, IISUS CRISTOS. Astfel Harul lui Dumnezeu se va revărsa asupra lor. (Ioan 16: 23)

Acest Testament ne este oferit de Dumnezeu într-o manieră dublă: mai întâi prin Cuvântul Său propovăduit, prin care El stârnește și deschide inimile ascultătorilor, pentru ca ei să pătrundă astfel în adevărata stare de căință pentru păcatele lor și să primească făgăduința Testamentelor Sale.

În al doilea rând, prin participarea substanțială și adevărată la carnea și sângele Său cu gura credinței (simbolizate) prin pâine și vin, prin care El pecetluiește credința cu sângele și moartea Sa, și prin aceasta face să apară înțelegerea (în timpul vieții) asupra auzului lăuntric dumnezeiesc, pentru ca sărmanul om căzut (care era mort față de auzul lăuntric dumnezeiesc din cauza păcatului) să dobândească din nou auzul dumnezeiesc și astfel să fie convertit din nou și să primească prima sa moștenire pe care o avea în Paradis; iar astfel omul să se abandoneze Voii lui Dumnezeu, care îi reînnoiește inima, gândurile și conștiința prin vorbire și inspirație, și continuă să sălășluiască în el datorită făgăduinței Testamentului Său, și lucrează puternic în om, prin credința sa, făcând ca el să devină o nouă creatură, care trăiește în Ceruri în spiritul său și este imaginea dreaptă a lui Dumnezeu, și prin care voința trupească pământească este ucisă zilnic, iar noua voință nou-născută ajunge zilnic în Ceruri. (Filipeni 3: 20)

Acest Cer este revelat în Duhul lui Cristos în om, în fundamentul lăuntric al vieții sale, în care gândurile îngerești sublime se înalță pe scara dreaptă a lui Iacov (Geneza 28: 12), unde Domnul Cristos se află în vârful ei, la mâna dreaptă a lui Dumnezeu, și le oferă zilnic oamenilor carnea și sângele Său uman și ceresc, înaintea mâniei lui Dumnezeu și a judecății severe, și este cu ei în toate nevoilor lor. Astfel le primește rugăciunile în El Însuși, și le prezintă înaintea morții, iadului, diavolului și mâniei lui Dumnezeu.

Este necesar ca omul creștin să primească această publicație a Cuvântului Său propovăduit, așa cum este scris în Biblie, cât și așa cum este primit în participarea sacramentală, în care El își oferă Cuvântul în carne și sânge; și să se regăsească în acest obicei, să se unească și să se alipească de Congregația lui Cristos; căci în Cristos suntem cu toții Unul, așa cum este un copac cu ramurile sale. (Galateni 3: 28)

Nu trebuie să se înțeleagă că acest Legământ și acest Testament sunt oferite (și primite) doar prin ascultarea exterioară a Cuvântului propovăduit și prin participarea la pâine și vin, căci lumea actuală este plină de multe erori. Nu, este necesară o seriozitate sinceră și dreaptă, plină de adevărata pocăință lucrătoare, pentru ca Dumnezeu să descuie și să deschidă cu cheia Iubirii Sale auzul potrivit și gura dreaptă, necesare pentru ca omul să primească acest Testament, astfel încât sufletele sărmane să aibă aspirația și setea adecvate pentru el, și să manifeste această aspirație cu ajutorul patimilor, morții și învierii lui Cristos.

Împreună cu gura cea adevărată este necesar să existe și un scop sincer, real, care să dezbrace haina spurcată, pentru ca omul să fie dispus să treacă într-o viață nouă. Așa este necesar, altfel nu folosește la nimic.

Acest legământ aparține doar copiilor lui Cristos, care aud și păstrează Cuvântul în inimile lor, și astfel produc roadele cele bune. Este necesar să existe o mare sinceritate atât în învățător, cât și în ascultător, astfel încât, dacă cineva se va ocupa și va împărtăși Legământul lui Cristos, să fie el însuși capabil (vrednic) de Legământ și de Testament. Dacă oaia dorește să audă Vocea lui Cristos din gura oricărei ființe, pe care s-o urmeze, atunci este necesar ca Duhul și Puterea lui Cristos să se afle în vocea acelei ființe. Altfel acea ființă nu este decât un năimit, iar oaia nu aude Vocea lui Cristos din gura sa, ci doar cuvântul omului. (Ioan 10)

De asemenea, în mod similar, urechea ascultătorului este necesar să fie îndreptată către Dumnezeu, întru adevărata pocăință. Pentru ca el să audă Vocea lui Cristos, nu doar cu urechile fizice, ci și cu cele ale puterii dumnezeiești. Astfel, puterea învățătorului și cea a ascultătorului lucrează împreună, și astfel Duhul lui Cristos poate acționa împreună cu acestea, pentru ca inima să poată găsi puterea învățătorului și să obțină roade bune din aceasta.

Un învățător nu va predica doar de dragul salariului, ci ar fi necesar să știe și să ia în considerare că se află acolo în locul lui Cristos, și că Iisus Însuși predică prin ființa lui, dacă dorește să fie un păstor bun.

La fel, și ascultătorii trebuie să-și aplece urechea și să ia în considerare că pot auzi Vocea lui Cristos, și să o primească cu cea mai mare sinceritate. Să nu creadă că este suficient să meargă la biserică și să stea acolo o oră, făcând pe ipocriții, ascultând slujba, iar după aceea să rămână la fel ca înainte. Nu, o asemenea comportare nu este o slujire a lui Dumnezeu; nu-i ajută cu nimic, ci este ca și cum nu ar fi auzit niciodată învățătura lui Cristos în inima lor. A merge la biserică nu înseamnă că ființa devină virtuoasă, dacă ea nu ascultă Cuvântul lui Dumnezeu lucrând în sufletul ei.

La fel se petrece și cu Tainele dumnezeiești: este necesar să înțelegem că nu este suficient să mărturisim și să plecăm apoi acasă ca și cum un astfel de obicei ne îndepărtează păcatele fără să avem o pocăință reală, și să gândim că apoi putem păcătui în continuare. Nu se petrece astfel. Oricine este iertat și după aceea se complace în aceeași mlaștină, rămâne la fel ca înainte.

Este necesar ca Iisus să te absolve în sufletul tău, prin patimile și moartea Sa, și să inspire ispășirea în sufletul tău, prin vorbirea și faptele tale, altfel nu va fi de folos. Gura preotului este doar un instrument exterior și conlucrează cu Duhul Său. Dar dacă el este un năimit, nu poate conlucra. Totuși, Legământul lui Dumnezeu în Iisus Cristos lucrează în inima plină de căință, și o absolvă.

Frați iubiți, atât învățători, cât și ascultători, care participați la Legământul lui Cristos: aveți grijă de ceea ce faceți. Este necesară o mare seriozitate, ca să nu vă faceți vinovați de moartea lui Cristos. Luați în considerare cu o mare grijă imensa seriozitate a lui Dumnezeu, cum a instituit El acest Legământ, cu o mare durere și un mare chin, trecând peste atât de multe suferințe și ocară. Cu siguranță acest Testament a fost rânduit datorită unei cauze extraordinare, cu o imensă seriozitate.

Dumnezeu îi cere omului să fie mereu sincer, pentru a putea primi acest Testament. Să nu aibă o inimă călduță, doar pentru a-și acoperi păcatele cu patimile lui Cristos și să se mângâie astfel într-o stare de nepăsare.

Nu este o iertare care vine din exterior, care este impusă omului din afară. Nu, căci este făcută prin sângele și moartea lui Cristos. Când sufletul sărman pătrunde acest mister, atunci patimile, moartea și învierea, împreună cu ispășirea în acest Legământ testamentar, se unesc în sângele lui Cristos. Iar aceasta ucide păcatul, moartea și iadul, și conduce sufletul sărman către Tatăl, prin Cristos.

Nu este suficient ca omul să știe că Iisus a murit pentru păcatele noastre și să consimtă la această informație cu credința că este adevărată și că primește ispășirea ca pe o lucrare deja realizată (înțeleasă de la sine). Nu, nu se petrece în acest mod, căci nu există o astfel de primire. Este necesar ca întreaga ființă a omului să se abandoneze lucrării, să existe aspirația de a-și abandona voința proprie, lumească, precum și poftele rele și viclene, în moartea lui Cristos. Atunci Cristos îl îmbracă cu biruința și ispășirea Sa, și adevăratul Duh ceresc ia naștere prin (moartea lui Cristos în) învierea Sa, așa cum o floare minunată răsare din pământul sălbatic. Se naște astfel un adevărat creștin, care devine o mlădiță a viței cristice.

Nu este nevoie de un mare talent sau artă pentru aceasta, ci doar de o mare simplitate și umilință, așa cum au copiii. Plugarul este la fel de aproape de aceasta pe cât este un medic. Cu toții pot pătrunde în Cristos prin simplitate și umilință, precum fiul pierdut și vameșul din templu. Nu există o altă cale spre Dumnezeu.

Nu este nevoie de mari speculații cu privire la ce cuvinte sau ce comportamente umane dichisite are nevoie omul să prezinte pentru aceasta. Este necesar ca el să vină precum un copil care se abandonează tatălui și toiagului său, rugându-se pentru grația și binecuvântarea sa.

Cel care a învățat multe și știe cum să se pregătească pentru aceasta nu este mai plăcut lui Dumnezeu decât cel care nu a învățat nimic. Tot ce are nevoie este să-și abandoneze inima și sufletul în căința pentru păcatele sale și să se îndrepte către Dumnezeu cu credință în Harul Său, cu cea mai mare hotărâre și cu aspirația de a deveni o creatură înnoită.

Acest temei este izvorât atunci din profunzimea ființei și este important ca toți să îl caute și să îl găsească lăuntric, pentru a pune capăt conflictelor și pentru a se abandona simplității și iubirii lui Iisus Cristos. Atunci puterea lui satana va fi diminuată brusc, iar popoarele și oamenii vor înțelege că creștinii sunt copiii lui Dumnezeu, și vor trăi cu toții întru iubire. Aceasta doresc din inima mea și pentru această cauză este scrisă această cărticică.

RECENZII